Mașinile utilizate în mod obișnuit conțin un număr mare de piese de mișcare rotative, cum ar fi o varietate de arbori de antrenare, ax, motor sau turbină. În comun, definim toate părțile drept termen de rotor. În circumstanțele ideale, atunci când rotorul se rotește sau nu, presiunea generată de lagăr este aceeași presupunând că rotorul este perfect echilibrat. Diferitele rotații, de exemplu, datorită defectelor neuniforme sau grave, prelucrării și asamblării erorii sau chiar a designului cu geometrie asimetrică, fac ca acești factori să determine forțele centrifuge inerțiale, generate de particulele mici, să nu se contracareze uniform între ele în rotație . Forța inerțială centrifugală care acționează asupra mașinii sau pe baza rulmentului poate duce la vibrații, produce zgomot sau poate scurta vârsta mecanică. Rotoarele trebuie să fie echilibrate la o precizie de echilibru acceptabilă pentru a reduce amploarea vibrațiilor mecanice până la un domeniu admisibil.
Definiție: Diferența dintre balanța dinamică a rotorului și balanța statică
1) Balanța statică
În corecția unei părți a rotorului pentru reglarea balanței, corectarea dezechilibrului rămas trebuie să garanteze că rotorul este static în dezechilibrul permis în intervalul specificat.
2) Echilibrarea dinamică
În cele două părți & rsquo; Corecții pe rotor în același timp pentru ajustarea balanței, corectarea dezechilibrului rămas este pentru a se asigura că rotorul se află în balanța dinamică atunci când rotorul umple proviziile de echilibru.
Pentru a fi mai simplu, echilibrarea statică se face fără ca piesa să se deplaseze, dinamica se face cu partea în mișcare fiind rotită și folosind blițul stroboscopic se evidențiază bitul greu și apoi se adaugă sau se încarcă cântări până se oprește vibrația.









